Inițierea alăptării

Primele ore și zile după naștere vin adesea cu foarte multe întrebări. Trebuie bebelușul să sugă imediat? Este colostrul suficient? Cât de des ar trebui să stea la sân? Ce se întâmplă dacă am născut prin cezariană? Și dacă bebelușul nu se atașează?

Un început bun al alăptării nu înseamnă că totul trebuie să meargă perfect din prima oră. Înseamnă, mai degrabă, ca mama și copilul să aibă contact, timp, acces frecvent la sân și sprijin potrivit atunci când apar dificultăți.

Organizația Mondială a Sănătății și UNICEF recomandă contactul piele-pe-piele imediat și neîntrerupt, atunci când starea mamei și a copilului permite, și sprijin pentru inițierea alăptării cât mai curând după naștere, ideal în prima oră. Recomandarea continuă cu alăptare exclusivă în primele șase luni și continuarea alăptării, alături de alimentația complementară, până la doi ani și peste, atât timp cât mama și copilul își doresc acest lucru.

Dar dacă prima oră nu a arătat așa cum ți-ai imaginat, nu înseamnă că ai pierdut șansa de a alăpta. Contactul piele-pe-piele, apropierea și sprijinul pentru alăptare pot începe sau continua imediat ce situația medicală o permite.

Prima alăptare după naștere

Pentru un nou-născut sănătos, contactul piele-pe-piele imediat după naștere susține adaptarea la viața extrauterină și creează contextul în care copilul poate începe să caute sânul.

Nu este nevoie ca bebelușul să fie grăbit sau „pus la sân” după un cronometru. Unii nou-născuți caută sânul repede, alții au nevoie de mai mult timp.

În contact piele-pe-piele putem observa treptat mișcări ale capului, mâinilor și gurii, orientarea spre sân și încercările de atașare. Rolul adultului este în primul rând să ofere siguranță, timp și ajutor atunci când este nevoie, nu să forțeze o succesiune perfectă de pași.

WHO și Academy of Breastfeeding Medicine recomandă ca, atunci când situația clinică permite, contactul piele-pe-piele să fie imediat și neîntrerupt și să continue suficient pentru ca mama și copilul să aibă posibilitatea primei alăptări.

Citește și: Contactul piele-pe-piele: beneficii pentru mamă și copil.

Dacă bebelușul nu suge în prima oră

Prima oră este importantă, dar nu este o limită după care alăptarea nu mai poate fi inițiată cu succes.

Pot exista multe motive pentru care prima alăptare este amânată: intervenții medicale, starea mamei sau a copilului, naștere prematură, cezariană, somnolență sau separare temporară.

Dacă alăptarea nu este posibilă, prioritățile sunt:

• copilul să primească hrana de care are nevoie;
• mama să fie sprijinită să înceapă și să mențină producția de lapte;
• contactul și alăptarea directă să fie reluate atunci când devin posibile;
• motivul pentru care copilul nu se atașează sau nu transferă eficient lapte să fie evaluat.

În primele zile, mulgerea manuală poate fi deosebit de utilă pentru colectarea colostrului, inclusiv atunci când nou-născutul nu se poate atașa eficient. Dacă mama și copilul sunt separați sau alăptarea nu este posibilă, extragerea frecventă a laptelui ajută la stimularea lactației.

Alăptarea în primele zile: colostru, mese frecvente și multă apropiere

Laptele din primele zile este colostrul. Cantitățile obținute la început pot fi mici, inclusiv atunci când sunt mulse manual, iar acest lucru nu demonstrează, în sine, că mama nu are suficient lapte.

În același timp, nu trebuie să folosim ideea că „stomacul copilului este mic” pentru a ignora semnele unui aport insuficient.

Important nu este să ghicim cantitatea de lapte din sân, ci să urmărim cum suge copilul, dacă transferă lapte, eliminările și evoluția greutății.

În această perioadă, apropierea dintre mamă și copil ajută și la observarea semnelor timpurii de foame: copilul devine mai activ, își mișcă mâinile spre gură, caută și întoarce capul. Plânsul este un semn mai târziu.

Cât de des se alăptează un nou-născut?

Nou-născuții sănătoși la termen sug, în general, aproximativ 8–12 ori în 24 de ore, dar mesele nu trebuie să apară la intervale regulate. Pot exista perioade cu mese foarte apropiate unele de altele, inclusiv în primele 24–36 de ore.

De aceea, alăptarea nou-născutului nu funcționează foarte bine după un program fix de tipul „o masă la trei ore”.

Ne orientăm după copil și îi oferim sânul la cerere, atunci când dă semne că vrea să sugă, ziua și noaptea. WHO recomandă alăptarea la cerere, atât de des cât copilul dorește.

Nici durata unei mese nu ne spune singură dacă bebelușul a mâncat suficient.

Unii copii transferă lapte eficient într-un timp mai scurt, alții au nevoie de mai mult timp. Dar dacă mesele sunt constant foarte lungi, copilul adoarme aproape imediat fără să sugă activ, este foarte greu de trezit pentru mese sau există îndoieli privind transferul de lapte, merită evaluată alăptarea.

Nu cronometrul ne spune cât a mâncat copilul.

Cum arată o atașare eficientă?

O atașare bună nu este importantă doar pentru confortul mamei. Ea îi permite copilului să transfere eficient lapte.

Mai importante decât ideea unei poziții „perfecte” sunt câteva lucruri pe care le putem observa:

• copilul prinde sânul profund, nu doar mamelonul;
• gura este larg deschisă;
• bărbia este aproape de sau în contact cu sânul;
• putem vedea sau auzi înghițituri după ce laptele începe să curgă;
• copilul poate menține atașarea;
• mama este suficient de confortabilă încât alăptarea să poată continua.

Evaluarea unei alăptări eficiente trebuie să includă atât confortul mamei, cât și transferul de lapte al copilului, inclusiv suptul și înghițirea observabile.

Citește și: Poziții de alăptare: confort și conectare cu bebelușul.

Alăptarea trebuie să doară la început?

Durerea nu trebuie acceptată ca fiind pur și simplu „prețul” alăptării.

La început poate exista sensibilitate, iar senzațiile se pot modifica pe măsură ce mama și copilul învață împreună. Dar durerea importantă, persistentă, leziunile mamelonului sau durerea care continuă pe tot parcursul mesei trebuie evaluate, nu normalizate.

Uneori este nevoie doar de ajustarea poziției și atașării. Alteori pot exista cauze care necesită o evaluare mai atentă.

Ghidurile actuale recomandă observarea directă a unei mese atunci când există probleme și evaluarea poziției, atașării, confortului mamei și transferului de lapte.

Dacă ți se spune că „bebelușul este atașat bine”, dar alăptarea continuă să fie foarte dureroasă, durerea ta rămâne o informație importantă și merită căutată cauza.

Am născut prin cezariană. Laptele va veni mai târziu?

Nașterea prin cezariană nu înseamnă că nu vei putea alăpta.

Poate însă face începutul mai dificil în anumite situații. Cezariana este recunoscută printre factorii asociați cu un risc mai mare de activare secretorie întârziată, iar recuperarea după operație poate însemna și mai multă nevoie de ajutor pentru contact piele-pe-piele, poziționarea copilului și mesele frecvente.

Recomandările actuale susțin contactul piele-pe-piele și după cezariană, inclusiv în sala de operație atunci când starea mamei și a copilului și condițiile medicale permit acest lucru.

Dacă nu este posibil imediat, reluarea contactului și apropierea mamei de copil se fac cât mai curând posibil.

Iar dacă mama și copilul trebuie separați temporar, exprimarea laptelui poate fi începută cât mai devreme și continuată suficient de frecvent pentru a susține instalarea lactației.

Când „vine laptele”?

Expresia „mi-a venit laptele” poate crea impresia că înainte sânul era gol.

De fapt, colostrul este deja lapte matern.

În zilele următoare după naștere are loc o creștere importantă a producției, proces numit activare secretorie sau lactogeneză II. Mama poate observa că sânii se simt mai plini, iar volumul de lapte disponibil crește.

Momentul nu este identic pentru toate femeile.

Academy of Breastfeeding Medicine definește activarea secretorie întârziată prin absența sau prezența foarte redusă a modificărilor percepute ale sânului la cel puțin 72 de ore după naștere și enumeră mai mulți factori care pot crește riscul, inclusiv cezariana, prima naștere, anumite afecțiuni metabolice sau hormonale, nașterea prematură ori transferul ineficient de lapte.

Nu este nevoie însă să ne bazăm doar pe cât de „plini” se simt sânii.

Cel mai important este ce se întâmplă cu copilul și cu transferul de lapte.

Cum știu dacă nou-născutul primește suficient lapte?

Este una dintre cele mai frecvente întrebări din primele zile.

Nu putem afla răspunsul după un singur semn.

Ne uităm împreună la:

• frecvența meselor;
• suptul activ și înghițiturile;
• capacitatea copilului de a se atașa și de a menține atașarea;
• numărul și evoluția scutecelor ude și a scaunelor;
• starea generală a copilului;
• evoluția greutății.

În jurul zilei a cincea, majoritatea nou-născuților alăptați eficient au cel puțin aproximativ șase scutece ude pe zi, iar eliminările și scaunele se modifică progresiv în primele zile. Evoluția greutății trebuie urmărită în context clinic, nu interpretată izolat.

Am explicat mult mai detaliat cum evaluăm aportul în articolul:

Am suficient lapte? Cum îți dai seama dacă bebelușul primește suficient.

Important: cantitatea pe care o obții cu pompa nu măsoară direct cât lapte produci și nici cât poate transfera copilul la sân.

Ce fac dacă bebelușul nu se atașează la sân?

Dacă nou-născutul nu se atașează sau nu reușește să transfere suficient lapte, nu este util să transformăm fiecare masă într-o luptă cu sânul.

Avem trei obiective în același timp:

1. Hrănim copilul suficient.
Aportul de lapte și starea generală au prioritate.

2. Protejăm producția de lapte.
Dacă sânul nu este stimulat și golit eficient de copil, poate fi necesară exprimarea manuală și, în anumite situații, folosirea unei pompe. În primele zile, când volumele sunt foarte mici, exprimarea manuală poate fi foarte utilă.

3. Încercăm să aflăm de ce nu funcționează alăptarea directă.
Poziția și atașarea, somnolența copilului, prematuritatea, starea lui medicală și alte dificultăți trebuie evaluate în context, prin observarea efectivă a unei mese.

Nu există o singură metodă alternativă de hrănire potrivită tuturor nou-născuților. Alegerea se face în funcție de situația copilului, durata estimată a suplimentării, resursele disponibile și evaluarea profesionistului care urmărește nou-născutul.

Dacă este nevoie de suplimentare?

Pentru cei mai mulți nou-născuți sănătoși, la termen, care transferă eficient lapte, suplimentarea de rutină nu este necesară. WHO recomandă ca nou-născuții alăptați să nu primească alte alimente sau lichide decât lapte matern, cu excepția situațiilor în care acestea sunt indicate medical.

Dar există situații în care suplimentarea este necesară.

Când se întâmplă asta, nu înseamnă că alăptarea a eșuat.

Înseamnă că, în momentul respectiv, copilul are nevoie de un aport suplimentar. În paralel putem continua să lucrăm la atașare, transfer și producția de lapte.

Ideal, un plan de suplimentare răspunde la câteva întrebări:

• De ce este necesar suplimentul?
• Ce urmărim la copil?
• Ce lapte este disponibil și potrivit în situația respectivă?
• Cum susținem în același timp producția de lapte a mamei?
• Când reevaluăm situația?

Academy of Breastfeeding Medicine recomandă ca indicația, tipul, cantitatea și metoda suplimentării să fie stabilite și reevaluate în contextul clinic și ca, atunci când transferul sau producția sunt insuficiente, să fie căutată cauza și susținută lactația.

Scopul nu este „să evităm formula cu orice preț”.

Scopul este ca bebelușul să fie hrănit adecvat și mama să primească sprijinul necesar pentru obiectivul ei de alăptare.

Ce ajută cel mai mult la inițierea alăptării?

Pentru un nou-născut sănătos și o mamă stabilă medical, câteva lucruri simple au mai multă valoare decât o listă lungă de tehnici:

• contact piele-pe-piele cât mai devreme și cât mai mult;
• apropierea mamei de copil și evitarea separării fără motiv medical;
• acces frecvent la sân;
• răspunsul la semnele de foame ale copilului, fără program rigid;
• observarea unei mese de către cineva cu competențe în alăptare atunci când apar dificultăți;
• ajutor practic cu poziționarea și atașarea, fără a prelua complet controlul de la mamă;
• mulgerea laptelui atunci când copilul nu poate suge eficient;
• urmărirea copilului, nu doar a sânului sau a cantității obținute cu pompa.

Aceste principii se regăsesc și în actualul model Baby-Friendly Hospital Initiative și în politica de maternitate actualizată în 2025 de Academy of Breastfeeding Medicine.

Un start bun nu presupune absența oricărei dificultăți.

Presupune, mai ales, ca dificultățile să fie observate și sprijinite la timp.

Când avem nevoie de ajutor cât mai repede?

Este utilă o evaluare rapidă a copilului și a alăptării dacă:

• bebelușul este foarte somnolent și greu de trezit pentru mese;
• nu reușește să se atașeze sau să mențină atașarea;
• nu observăm supt activ și înghițituri;
• numărul scutecelor ude sau al scaunelor nu evoluează așa cum ne-am aștepta în primele zile;
• copilul continuă să piardă în greutate sau există îngrijorări privind evoluția ponderală;
• apare sau se accentuează icterul;
• mama are dureri importante, răni ale mameloanelor sau alăptarea este foarte greu de tolerat;
• există îngrijorări legate de producția de lapte sau transfer.

În primele zile, uneori diferența nu o face o tehnică nouă, ci faptul că cineva competent vede o masă întreagă și se uită simultan la mamă și la copil.

Dacă începutul nu a fost așa cum ți-ai dorit

Poate copilul nu a stat pe piept imediat după naștere.

Poate ai născut prin cezariană.

Poate a fost nevoie de suplimentare.

Poate primele mese au durut.

Poate bebelușul nu s-a atașat deloc în primele ore.

Niciuna dintre aceste situații nu spune singură cum va arăta alăptarea peste câteva zile sau săptămâni.

Putem începe de unde suntem acum: hrănim copilul, protejăm lactația atunci când este nevoie, căutăm cauza dificultăților și construim alăptarea posibilă pentru această mamă și acest copil.

Inițierea alăptării nu este un examen pe care îl treci sau îl ratezi în prima oră după naștere.

Ai nevoie de sprijin pentru alăptare?

Uneori este suficientă informația potrivită. Alteori este nevoie ca cineva să observe direct cum se atașează copilul, cum transferă lapte și ce anume face alăptarea dificilă.

În Parentis găsești resurse și activități de sprijin pentru părinți. Poți consulta calendarul activităților Parentis pentru întâlnirile disponibile în această perioadă.

Dacă există îngrijorări legate de aportul copilului, greutate, icter sau starea lui generală, evaluarea pediatrică nu trebuie amânată.

Citește și

Am suficient lapte? Cum îți dai seama dacă bebelușul primește suficient
Pentru semnele după care evaluăm aportul, scutecele, greutatea, mesele frecvente și motivele pentru care cantitatea obținută la pompă nu ne spune cât lapte produci.

Poziții de alăptare: confort și conectare cu bebelușul
Pentru poziții pe care le poți adapta corpului tău și nevoilor copilului.

Contactul piele-pe-piele: beneficii pentru mamă și copil
Pentru mai multe informații despre contactul imediat după naștere și continuarea lui în primele zile.

Extragerea și depozitarea laptelui matern: ghid pentru mame
Pentru situațiile în care ai nevoie să exprimi și să păstrezi laptele matern.

Despre această resursă

Noi, Parentis, dezvoltăm și actualizăm resurse de informare pentru părinți pornind de la întrebările pe care le întâlnim în activitatea noastră și de la recomandările actuale din surse de specialitate.

Pentru actualizarea acestui articol au fost consultate recomandările Organizației Mondiale a Sănătății privind inițierea și susținerea alăptării, ghidurile Baby-Friendly Hospital Initiative, protocoalele Academy of Breastfeeding Medicine privind îngrijirea în maternitate, evaluarea alăptării și suplimentarea nou-născutului, precum și recomandările CDC privind alăptarea nou-născutului.

Autor:
Ionela Luciu – consultantă în alăptare LLL, psihoterapeut de cuplu și familie

Revizuire de specialitate:
Ioana Precupan – IBCLC

Ultima actualizare: august 2026

Informațiile din acest articol au caracter general și nu înlocuiesc evaluarea medicală sau evaluarea individuală a alăptării. Pentru un nou-născut cu dificultăți de alimentație, modificări ale stării generale, icter sau probleme de creștere, este necesară evaluarea de către un profesionist medical.

Ajută-ne să păstrăm informația și sprijinul aproape de oameni

Parentis dezvoltă resurse gratuite, activități de grup și programe de sprijin pentru copii și familii. Activitatea organizației este posibilă prin proiecte, finanțări, sponsorizări și contribuțiile celor care aleg să se implice.

Dacă vrei să contribui la continuarea acestor resurse și programe: