„Sunt o mamă rea?” Tristețea după naștere – ce e normal și când să ceri ajutor

Caravana Pașilor Mici – sprijin aproape de tine

Caravana Pașilor Mici este o campanie Parentis care vine în comunitățile rurale cu specialiști și întâlniri de sprijin pentru mame și familii. Facilităm un spațiu sigur unde nu te judecă nimeni. Pleci cu răspunsuri clare și cu oameni la care poți apela în caz de nevoie.

Proiectul este implementat cu susținerea Fundației OMV Petrom, prin fondul de finanțare “Azi. Împreună.” ediția 2025.

„Plâng din orice și nici eu nu știu de ce.”
„Am copilul pe care mi l-am dorit, dar nu mă simt fericită.”
„Mi-e teamă că nu mă descurc.”
„Oare sunt o mamă rea?”

După naștere se schimbă multe lucruri deodată. Corpul se recuperează, somnul este fragmentat, apare responsabilitatea pentru un bebeluș, iar viața de zi cu zi poate arăta foarte diferit față de ceea ce îți imaginai.

În primele zile, multe mame trec prin schimbări emoționale cunoscute sub numele de baby blues: pot plânge mai ușor, pot fi iritabile, neliniștite sau copleșite.

Pentru unele femei însă, tristețea, anxietatea sau lipsa de energie nu se ameliorează. Pot deveni mai intense și pot începe să afecteze somnul, relațiile, grija față de sine sau capacitatea de a funcționa. În aceste situații poate fi vorba despre depresie postpartum sau despre o altă dificultate de sănătate mintală care merită evaluată.

Nu trebuie să stabilești singură ce se întâmplă înainte să ceri ajutor.

Ce este baby blues și cât durează?

Baby blues apare frecvent în primele zile după naștere.

Poate însemna:

• plâns mai ușor;
• iritabilitate;
• schimbări rapide ale dispoziției;
• neliniște;
• multe griji;
• senzația că totul este prea mult;
• dificultatea de a te relaxa;
• îndoieli legate de capacitatea de a avea grijă de copil.

American College of Obstetricians and Gynecologists – ACOG descrie baby blues ca pe o experiență temporară care apare frecvent după naștere și care, în general, se ameliorează în câteva zile până la aproximativ două săptămâni.

Faptul că plângi, te simți copleșită sau ai zile în care nu te recunoști nu spune cât de mult îți iubești copilul și nici ce fel de mamă vei fi.

Baby blues sau depresie postpartum?

Diferența nu poate fi redusă doar la numărul de zile care au trecut de la naștere.

Cele două săptămâni sunt un reper util, dar nu trebuie să aștepți 14 zile dacă starea ta este foarte intensă sau te împiedică să funcționezi.

În depresia postpartum, simptomele tind să fie mai persistente, mai intense și să afecteze mai mult viața de zi cu zi.

Merită să discuți cu un profesionist dacă:

• tristețea nu începe să se amelioreze sau se accentuează;
• nu te mai bucuri de lucruri care înainte îți făceau bine;
• te simți fără speranță;
• ai un sentiment puternic de vinovăție sau de inutilitate;
• simți aproape permanent că „nu te descurci”;
• îți este greu să mănânci, să te speli sau să ai grijă de tine;
• nu poți dormi nici atunci când ai efectiv ocazia;
• anxietatea sau grijile ocupă mare parte din zi;
• îți este greu să te concentrezi sau să iei decizii;
• simți că nu reușești să te conectezi cu bebelușul;
• simptomele încep să îți afecteze serios viața de zi cu zi.

Ghidul NICE privind sănătatea mintală în sarcină și după naștere recomandă evaluarea depresiei și anxietății în perioada perinatală și folosirea, atunci când este potrivit, a unor instrumente standardizate de screening.

Depresia postpartum nu arată la fel pentru toate mamele

Uneori ne imaginăm depresia doar ca pe o tristețe foarte profundă.

Dar depresia postpartum poate arăta diferit de la o persoană la alta.

O mamă poate plânge mult. Alta poate spune mai degrabă:

„Nu simt nimic.”

„Fac tot ce trebuie, dar parcă nu sunt aici.”

„Mi-e frică tot timpul.”

„Toți ceilalți par să se descurce mai bine.”

„Nu sunt mama pe care credeam că o să fiu.”

Pot exista tristețe și lipsă de speranță, dar și iritabilitate, anxietate, epuizare, dificultăți de concentrare sau o senzație de detașare.

De aceea, Postpartum Health Alliance recomandă să privim nu doar existența unui simptom, ci și cât de intens este, cât durează și cât de mult afectează funcționarea persoanei.

„Ar trebui să fiu fericită”

Una dintre cele mai dureroase experiențe poate fi diferența dintre ceea ce simți și ceea ce crezi că ar trebui să simți.

Poți să îți iubești copilul și, în același timp, să plângi.

Poți să fi dorit foarte mult această sarcină și să îți fie greu după naștere.

Poți să fii recunoscătoare pentru copilul tău și să simți că nu mai ai resurse.

Poți chiar să nu simți imediat acea apropiere intensă despre care auzi vorbindu-se atât de mult.

Relația cu bebelușul se construiește în timp. ACOG explică, în resursa sa despre conectarea cu nou-născutul, că faptul că apropierea emoțională nu apare instantaneu nu înseamnă că există ceva în neregulă cu mama sau cu relația care se va forma cu copilul.

Dar dacă am gânduri care mă sperie?

Uneori după naștere pot apărea gânduri intruzive: imagini, idei sau scenarii nedorite despre faptul că s-ar putea întâmpla ceva rău copilului.

Pot fi foarte înspăimântătoare.

Este important însă să facem o diferență: un gând intruziv nu este același lucru cu dorința sau intenția de a răni copilul.

În anxietatea sau tulburarea obsesiv-compulsivă perinatală, persoana poate fi tocmai foarte speriată de aceste gânduri și poate încerca intens să le evite. Postpartum Support International explică faptul că asemenea gânduri pot apărea în OCD perinatal și sunt nedorite, repetitive și produc anxietate.

Dacă ai gânduri care te sperie, poți vorbi despre ele cu un psiholog, psihoterapeut sau psihiatru. Faptul că le spui unui profesionist îl ajută să înțeleagă mai bine ce se întâmplă și să diferențieze între anxietate, OCD, depresie și alte dificultăți care pot apărea după naștere.

Dacă gândurile nu mai sunt doar nedorite și înspăimântătoare, ci apare intenția de a-ți face rău sau de a răni copilul, este nevoie de ajutor imediat. Găsești mai jos semnele pentru care nu este bine să aștepți.

Psihoza postpartum este o urgență medicală

Psihoza postpartum este rară, dar gravă și necesită evaluare imediată.

Poate apărea brusc și poate include:

• confuzie;
• halucinații;
• convingeri care nu corespund realității;
• agitație marcată;
• comportament foarte diferit de cel obișnuit;
• schimbări rapide ale dispoziției;
• o nevoie foarte redusă de somn asociată cu energie neobișnuită, agitație sau dezorganizare.

Psihoza postpartum nu este același lucru cu depresia postpartum și nici cu gândurile intruzive nedorite care pot apărea în anxietate sau OCD.

Postpartum Support International recomandă evaluare medicală imediată atunci când apar semne de psihoză postpartum.

Dacă tu sau copilul nu sunteți în siguranță, sună la 112 și, dacă este posibil, roagă o persoană de încredere să rămână cu tine și cu bebelușul până când primești ajutor.

Ce poate ajuta în primele zile după naștere?

În primele zile, nu trebuie să le faci pe toate singură.

Începe cu pași mici:

1. Cere ajutor pentru lucrurile practice:
   • pregătirea mesei;
   • cumpărături;
   • curățenie;
   • îngrijirea copilului pentru o perioadă.
2. Încearcă să te odihnești atunci când poți. Chiar și o oră de somn poate conta.
3. Spune unei persoane apropiate cum te simți. Poți spune simplu:

„Nu sunt bine. Am nevoie să stai puțin cu mine.”

sau:

„Am nevoie să preiei tu acum, ca să pot dormi.”

4. Nu te obliga să fii veselă sau să faci totul perfect. Recuperarea după naștere durează.
5. Dacă tristețea, anxietatea sau lipsa de energie continuă ori se agravează, vorbește cu medicul de familie, cu un psiholog sau cu un psihiatru.

Dacă principala dificultate este lipsa persistentă de energie sau somnul fragmentat, poți citi separat despre oboseala după naștere și situațiile în care merită investigată.

Cum poate ajuta tatăl, partenerul sau o altă persoană apropiată?

Sprijinul înseamnă mai mult decât:

„Spune-mi dacă ai nevoie de ceva.”

O persoană apropiată poate observa și prelua:

• mesele;
• cumpărăturile;
• treburile casei;
• o parte din îngrijirea copilului;
• responsabilitățile legate de ceilalți copii;
• deplasarea la medic sau la un specialist.

Uneori ajută mai mult: „Preiau eu acum.”

decât: „Spune-mi ce să fac.”

Iar dacă mama devine tot mai tristă sau anxioasă, nu mai reușește să mănânce ori să doarmă, pare confuză sau vorbește despre faptul că ar vrea să își facă rău, persoana apropiată poate avea un rol important în a o ajuta să ajungă repede la un profesionist.

Unde poți cere ajutor, chiar dacă nu ai bani

Nu trebuie să știi de la început exact ce specialist îți trebuie.

Poți începe cu:

• medicul de familie, pentru o primă evaluare și îndrumare;
• medicul obstetrician sau maternitatea, mai ales dacă ai și întrebări despre recuperarea după naștere;
• psihologul, psihoterapeutul sau psihiatrul, dacă tristețea, anxietatea sau alte simptome persistă, se agravează sau îți afectează semnificativ viața de zi cu zi;
• asistenta medicală comunitară sau cabinetul medical din comunitate, pentru informații și orientare privind sănătatea mamei și a copilului;
• Caravana Pașilor Mici – întâlniri, informații, sprijin și susținere pentru mame și familii din comunitățile în care se desfășoară activitățile proiectului.

Dacă îți este greu să mergi singură, poți ruga partenerul, o rudă sau o persoană de încredere să te însoțească.

Când trebuie să ceri ajutor imediat

Unele situații nu trebuie așteptate să treacă de la sine. Cere ajutor imediat dacă:

• ai gânduri că vrei să mori sau să îți iei viața;
• ai intenția sau un plan de a-ți face rău;
• simți că ai putea răni copilul sau ai intenția de a face acest lucru;
• tu sau copilul nu sunteți în siguranță;
• ești foarte confuză sau dezorganizată;
• auzi sau vezi lucruri pe care ceilalți nu le percep;
• apar convingeri care nu corespund realității sau schimbări foarte mari de comportament.

Într-o situație de pericol imediat, sună la 112. Dacă este posibil, roagă o persoană de încredere să rămână cu tine și cu bebelușul până când primești ajutor.

Nu trebuie să aștepți să devină „destul de grav”

Poate că treci prin baby blues și ai nevoie mai ales de timp, somn, recuperare și oameni care să preia din responsabilități.

Poate că tristețea persistă și este nevoie de o evaluare pentru depresie postpartum, anxietate sau o altă dificultate de sănătate mintală.

Nu trebuie să stabilești singură care este explicația.

Și nu trebuie să ajungi într-un punct în care nu mai poți funcționa înainte să ceri sprijin.

Faptul că îți este greu după naștere nu spune cât de mult îți iubești copilul și nu este o măsură a cât de bună mamă ești.

Citește și

Oboseala după naștere: ce poate fi firesc și când să cerem ajutor
Dacă principala dificultate este oboseala fizică, somnul fragmentat sau lipsa persistentă de energie.

Burnout parental: când epuizarea nu mai este doar oboseală
Dacă epuizarea se leagă mai ales de rolul parental și apar sentimentul că funcționezi pe pilot automat, distanțarea emoțională sau senzația că nu mai ai resurse.

Despre această resursă

Această resursă a fost dezvoltată în cadrul Caravanei Pașilor Mici, proiect Parentis implementat cu susținerea Fundației OMV Petrom, prin fondul de finanțare „Azi. Împreună.”, ediția 2025.

Pentru documentarea și actualizarea articolului au fost consultate:

• American College of Obstetricians and Gynecologists – Summary of Perinatal Mental Health Conditions – informații despre baby blues, depresie, anxietate și alte probleme de sănătate mintală perinatală;
• NICE – Antenatal and postnatal mental health (CG192) – recomandări privind identificarea și evaluarea problemelor de sănătate mintală în sarcină și după naștere;
• Postpartum Health Alliance – Perinatal Mental Health Conditions – informații pentru părinți despre schimbările emoționale și dificultățile care pot apărea în perioada perinatală;
• Postpartum Support International – Perinatal Mental Health – informații privind depresia, anxietatea, OCD perinatal și gândurile intruzive;
• Postpartum Support International – Postpartum Psychosis Help – informații privind psihoza postpartum și necesitatea intervenției de urgență.

Autor:
Diana Apopei

Publicat: ianuarie 2026
Actualizat: septembrie 2026 – Ionela Luciu – psihoterapeut de cuplu și familie

Informațiile din acest articol au caracter general și nu înlocuiesc evaluarea medicală, psihologică sau psihiatrică. Instrumentele de screening pot ajuta la identificarea unor simptome care merită evaluate, dar nu stabilesc singure un diagnostic.

Ai nevoie de sprijin?

Poți consulta Caravana Pașilor Mici și calendarul activităților Parentis pentru informații despre activitățile și formele de sprijin disponibile.

Dacă simptomele persistă, se agravează sau îți afectează semnificativ viața de zi cu zi, discută cu un profesionist.

Dacă tu sau copilul nu sunteți în siguranță, sună la 112.