Oboseala după naștere: ce poate fi firesc și când să cerem ajutor
Share it on
„Sunt obosită tot timpul.”
„Bebelușul doarme, dar eu parcă nu reușesc să mă refac.”
„Toată lumea îmi spune că este normal după ce ai un copil. Dar cât de obosită este normal să fiu?”
„Nu știu dacă am nevoie doar de somn sau dacă ar trebui să vorbesc cu un medic.”
Oboseala după naștere este frecventă. Corpul se recuperează, somnul este adesea fragmentat, iar îngrijirea unui nou-născut presupune multă disponibilitate fizică și emoțională.
Dar faptul că oboseala este frecventă nu înseamnă că orice nivel de epuizare trebuie considerat automat o parte inevitabilă a maternității.
Uneori explicația este destul de simplă: ai dormit foarte puțin timp de mai multe nopți. Alteori, oboseala persistentă poate apărea împreună cu anemia, recuperarea dificilă după naștere, depresia sau anxietatea postnatală, probleme tiroidiene ori alte situații care merită evaluate.
Mai util decât să încercăm să stabilim singure dacă „ar trebui” să ne simțim deja mai bine este să privim cum evoluează oboseala, ce alte simptome apar și cât de mult ne afectează viața de zi cu zi.
De ce este atât de frecventă oboseala după naștere?
Perioada de după naștere aduce simultan mai multe schimbări.
Corpul se recuperează după sarcină și naștere. Somnul poate deveni fragmentat în reprize scurte. Bebelușul are nevoie să fie hrănit, schimbat, liniștit și ținut aproape atât ziua, cât și noaptea.
În același timp, mama învață să răspundă unui copil pe care abia începe să îl cunoască, într-o perioadă în care propriile resurse fizice sunt încă în refacere.
Ghidul NICE privind îngrijirea postnatală include oboseala printre aspectele care trebuie discutate după naștere, alături de recuperarea fizică și sănătatea emoțională.
Cu alte cuvinte, nu este suficient să spunem: „Ai un copil mic. Este normal să fii obosită.”
Oboseala este și un aspect al sănătății mamei care merită observat.
Somnul fragmentat nu înseamnă doar „am dormit puțin”
Uneori adunăm orele și spunem: „Am dormit șase ore.”
Dar șase ore împărțite în mai multe reprize pot fi trăite foarte diferit față de șase ore consecutive.
Pe lângă numărul de ore contează și cine rămâne permanent „de serviciu”.
Chiar și atunci când bebelușul doarme, unele mame continuă să fie în alertă:
„Dacă se trezește?”
„Respiră?”
„Cât timp mai am până la următoarea masă?”
„Mă culc sau profit să fac ce nu am reușit în timpul zilei?”
De aceea, recomandarea bine cunoscută „dormi când doarme copilul” nu este întotdeauna atât de simplu de pus în practică.
Uneori copilul doarme tocmai în singurul interval în care mama poate mânca, face un duș sau rezolva lucrurile care au rămas nefăcute.
O întrebare mai utilă poate fi:
Există momente în care altcineva poate prelua suficient din responsabilitate încât mama să poată dormi fără să rămână în același timp persoana care trebuie să audă, să observe și să intervină?
Corpul încă se recuperează după naștere
Nașterea nu este momentul în care corpul revine imediat la starea de dinaintea sarcinii.
Recuperarea poate presupune durere, vindecarea perineului sau a inciziei după o cezariană, sângerare postnatală, modificări hormonale și adaptarea la solicitările fizice ale îngrijirii copilului.
O naștere dificilă, o cezariană, complicațiile medicale, durerea persistentă sau o pierdere importantă de sânge pot face perioada de recuperare mai lungă și mai solicitantă.
Ritmul nu este același pentru toate femeile.
De aceea, ideea că la câteva săptămâni după naștere „ar trebui să fi revenit la normal” nu este un reper foarte util.
Mai important este cum evoluează starea ta și dacă apar simptome care au nevoie de evaluare.
Când oboseala după naștere poate avea și o cauză medicală
Lipsa somnului explică mult din oboseala primelor săptămâni și luni. Dar nu explică întotdeauna tot.
Anemia după naștere
O pierdere importantă de sânge la naștere poate contribui la apariția anemiei.
Royal College of Obstetricians and Gynaecologists menționează anemia printre posibilele consecințe ale unei hemoragii postpartum.
Pe lângă oboseală pot apărea:
- amețeli;
- palpitații;
- dificultăți de respirație la efort;
- dureri de cap;
- paloare;
- slăbiciune neobișnuită.
Aceste simptome nu înseamnă automat că ai anemie. Dar, mai ales dacă ai avut o pierdere importantă de sânge sau oboseala pare disproporționată, merită să discuți cu medicul.
Diagnosticul se stabilește prin evaluare și, atunci când este indicat, analize.
Problemele tiroidiene după naștere
În primul an după naștere poate apărea și tiroidita postpartum.
Simptomele pot varia. Unele femei pot avea palpitații, anxietate, iritabilitate sau insomnie, iar într-o altă etapă pot apărea oboseala, intoleranța la efort, constipația, pielea uscată sau modificările de greutate.
Dificultatea este că multe dintre acestea se pot confunda cu experiența obișnuită a vieții cu un bebeluș. American Thyroid Association explică această suprapunere și evoluția posibilă a tiroiditei postpartum.
Asta nu înseamnă că orice mamă obosită are nevoie automat de analize pentru tiroidă.
Înseamnă că oboseala persistentă, mai ales când apare împreună cu alte simptome, merită adusă în discuția cu medicul.
Când oboseala după naștere se leagă și de sănătatea mintală
Oboseala și lipsa somnului pot apărea și în depresia sau anxietatea postnatală.
Diferențierea nu este întotdeauna ușoară. Aproape orice părinte al unui nou-născut poate spune:
„Dorm prost.”
„Sunt obosită.”
„Nu mă pot concentra.”
De aceea, este important să ne uităm și la ce se întâmplă dincolo de oboseală.
Merită să cerem sprijin dacă apar, de exemplu:
- tristețe persistentă;
- lipsa plăcerii sau interesului pentru lucruri care înainte îți făceau bine;
- senzația că nu mai poți face față;
- vinovăție intensă sau sentimentul că ești „o mamă rea”;
- anxietate ori îngrijorare greu de controlat;
- gânduri care aleargă constant;
- iritabilitate foarte intensă;
- dificultatea de a dormi chiar și atunci când ai efectiv ocazia;
- senzația de deconectare de tine sau de copil;
- lipsă de speranță.
Resursele Postpartum Health Alliance recomandă să privim mai atent simptomele atunci când persistă, devin intense sau încep să afecteze relațiile și capacitatea persoanei de a funcționa.
Baby blues sau ceva care persistă?
În primele zile după naștere, multe femei trec prin ceea ce numim frecvent baby blues: plâns mai ușor, sensibilitate emoțională, iritabilitate, senzația de a fi copleșită și oboseală.
Aceste schimbări tind să apară la scurt timp după naștere și să se amelioreze în aproximativ două săptămâni.
Dacă însă tristețea, anxietatea, lipsa de energie, deconectarea sau dificultatea de a funcționa persistă, se agravează ori sunt foarte intense, nu este util să presupunem că sunt în continuare doar „hormonii”.
Durata, intensitatea și impactul asupra vieții sunt repere mai utile decât ideea că după naștere „toate mamele trec prin asta”.
Pot folosi un chestionar de screening?
Da. Există instrumente standardizate care pot ajuta o mamă să observe mai clar simptomele și să înceapă o conversație cu un profesionist.
Screeningul nu este un diagnostic. Un scor nu poate spune singur dacă ai depresie sau anxietate și nici ce tratament ai nevoie.
Ghidurile profesionale recomandă folosirea instrumentelor validate în contextul în care persoana poate primi apoi evaluare și sprijin. Postpartum Health Alliance descrie screeningul tocmai ca pe un punct de pornire pentru o conversație, iar ACOG recomandă screeningul standardizat pentru depresie și anxietate în perioada perinatală.
EPDS – pentru depresia perinatală
Edinburgh Postnatal Depression Scale (EPDS) este unul dintre cele mai utilizate instrumente de screening pentru depresia perinatală.
Are 10 întrebări despre felul în care persoana s-a simțit în ultimele șapte zile și include și o întrebare referitoare la gândurile de auto-vătămare.
Există o versiune în limba română publicată de Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, în Anexa 21 a ghidului său profesional.
Pentru că EPDS este protejat prin drepturi de autor, nu îl reproducem integral pe Parentis.ro, dar poți consulta versiunea în limba română în ghidul OAMGMAMR.
Cum poate interpreta mama rezultatul?
Scorul EPDS nu stabilește singur un diagnostic. El poate indica faptul că merită să discuți mai atent cu un profesionist despre felul în care te simți.
Ca reper general:
- 0–9 puncte: simptome puține sau absente; dacă totuși te simți copleșită, tristă sau anxioasă, vorbește despre acest lucru cu un profesionist, chiar dacă scorul este mic;
- 10–12 puncte: pot exista simptome care merită urmărite și discutate cu medicul, psihologul sau psihoterapeutul;
- 13 puncte sau mai mult: este recomandată o evaluare profesională pentru depresie perinatală;
- orice răspuns pozitiv la întrebarea despre gânduri de auto-vătămare: necesită discuție promptă cu un profesionist, indiferent de scorul total.
Aceste praguri sunt orientative și pot fi interpretate diferit în funcție de context, momentul completării și istoricul persoanei. Un scor mai mic nu înseamnă că suferința ta nu este reală, iar un scor mai mare nu confirmă singur un diagnostic.
Dacă ai completat chestionarul, poți nota scorul și îl poți arăta medicului de familie, medicului obstetrician, psihologului, psihoterapeutului sau psihiatrului. Poți spune simplu: „Am completat EPDS și aș vrea să discutăm ce înseamnă rezultatul în cazul meu.”
Dacă ai gânduri că ți-ai putea face rău sau că ai putea răni bebelușul, nu aștepta o programare obișnuită. Sună la 112 sau mergi la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe și roagă o persoană de încredere să rămână cu tine.
PHQ-9 – pentru simptome depresive
PHQ-9 este un alt instrument scurt pentru screeningul simptomelor depresive. Nu a fost creat exclusiv pentru perioada postpartum, dar este utilizat și în sănătatea mintală perinatală.
Poți consulta PHQ-9 în versiunea oficială pentru România.
Fiecare dintre primele nouă întrebări se notează de la 0 la 3, în funcție de cât de des a apărut simptomul în ultimele două săptămâni. Scorul total poate fi între 0 și 27 și se interpretează, orientativ, astfel:
- 0–4: simptome minime sau absente;
- 5–9: simptome ușoare;
- 10–14: simptome moderate;
- 15–19: simptome moderat-severe;
- 20–27: simptome severe.
Un scor de 10 sau mai mare este considerat, de obicei, un prag la care merită solicitată o evaluare clinică mai atentă. Totuși, scorul nu stabilește singur un diagnostic, iar un scor mai mic nu înseamnă că suferința nu este importantă. Contează și durata simptomelor, impactul lor asupra vieții de zi cu zi și răspunsurile individuale.
PHQ-9 conține și o întrebare referitoare la gândurile de moarte sau auto-vătămare. Dacă răspunsul la această întrebare este diferit de „deloc”, este important să discuți prompt cu un profesionist, indiferent de scorul total. Dacă există intenția de a-ți face rău sau nu te simți în siguranță, sună la 112 sau mergi la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe.
GAD-7 – pentru anxietate
Pentru simptomele de anxietate poate fi folosit GAD-7, un instrument scurt cu șapte întrebări.
Poți consulta GAD-7 în versiunea oficială pentru România.
GAD-7 evaluează simptome generale de anxietate. Nu surprinde neapărat toate formele în care anxietatea poate apărea după naștere, de exemplu unele temeri foarte specifice legate de copil sau gândurile intruzive.
Scorul total poate varia între 0 și 21:
- 0–4: simptome minime sau absente;
- 5–9: simptome ușoare;
- 10–14: simptome moderate;
- 15–21: simptome severe.
Un scor de 10 sau mai mare este considerat, de obicei, un prag la care merită să ceri o evaluare profesională. Nu înseamnă automat că ai o tulburare de anxietate, dar sugerează că simptomele sunt suficient de importante pentru a fi discutate cu un medic, psiholog, psihoterapeut sau psihiatru.
Un scor mai mic nu înseamnă că ceea ce simți nu contează. Dacă anxietatea îți afectează somnul, alimentația, relația cu copilul, capacitatea de a funcționa sau te face să eviți activități importante, poți cere ajutor indiferent de scor. De asemenea, GAD-7 nu surprinde toate formele de anxietate postpartum, inclusiv unele temeri foarte specifice legate de copil sau gândurile intruzive.
Poți salva rezultatul chestionarului și îl poți folosi pentru a începe o discuție cu un profesionist. Dacă apar gânduri de auto-vătămare, suicid sau că ai putea răni copilul, caută ajutor imediat, indiferent de scorul GAD-7.
Ce poate ajuta când principala problemă este lipsa de odihnă?
Uneori chiar acesta este răspunsul: ai dormit prea puțin, prea mult timp.
În această situație, este ușor să transformăm recuperarea într-o nouă listă de sarcini:
„Trebuie să dorm mai mult.”
„Trebuie să mănânc mai sănătos.”
„Trebuie să fac sport.”
„Trebuie să am mai multă grijă de mine.”
Dar dacă toate acestea se adaugă peste o listă deja imposibilă, nu mai funcționează ca sprijin.
Uneori este mai util să întrebăm:
Ce poate fi scos de pe listă?
Ce poate fi făcut de altcineva?
Ce poate aștepta?
Ce nu trebuie făcut deloc acum?
Odihna nu trebuie să vină doar după ce ai terminat tot
Într-o casă cu un bebeluș există aproape întotdeauna ceva de făcut.
Dacă odihna începe abia după ce toate lucrurile sunt rezolvate, este posibil să nu mai ajungem niciodată la ea.
Ajutorul poate însemna: „Eu pregătesc masa. Tu mergi să dormi.”
sau: „Eu mă ocup de cumpărături și de rufe. Nu trebuie să îmi spui ce este de făcut.”
Uneori cel mai util sprijin este cel care nu mai trebuie organizat de persoana deja obosită.
Putem crea perioade în care mama nu este „de serviciu”?
Atunci când situația familiei și modul de hrănire a copilului permit, un alt adult poate prelua o perioadă de responsabilitate.
Chiar și atunci când mama alăptează, acest lucru nu înseamnă că trebuie să preia și tot ceea ce se întâmplă în jurul mesei.
Bebelușul îi poate fi adus pentru a fi hrănit, iar celălalt adult poate rămâne lângă el și îl poate prelua imediat după masă pentru schimbat, liniștit și readormit, astfel încât mama să se ridice cât mai puțin și să își poată continua odihna.
Ajutorul practic poate conta mai mult decât o vizită
O vizită pentru care mama trebuie să pregătească masa, să facă ordine și să găzduiască poate consuma mai multă energie decât oferă.
În schimb, ajutorul poate însemna:
- o masă gata pregătită;
- cumpărături;
- preluarea unui copil mai mare;
- o tură de rufe;
- o plimbare cu bebelușul;
- o perioadă în care mama poate dormi sau face un duș fără să rămână responsabilă pentru restul lucrurilor.
Alimentația și mișcarea pot ajuta, dar nu rezolvă orice oboseală
O alimentație suficientă și variată și revenirea treptată la mișcare pot susține recuperarea după naștere.
Dar dacă există anemie, o problemă tiroidiană, depresie, durere persistentă sau privare severă de somn, recomandarea: „Mănâncă mai bine și fă mișcare.” nu rezolvă cauza.
Și nu este nevoie să transformăm alimentația într-o altă zonă în care mama trebuie să performeze.
Uneori o masă simplă, suficientă și ușor accesibilă este exact ceea ce avem nevoie într-o perioadă solicitantă.
Când merită să discutăm cu medicul?
Este utilă o evaluare atunci când oboseala:
- este foarte intensă sau continuă să se accentueze;
- persistă chiar și atunci când apar perioade reale de odihnă;
- îți face dificil să funcționezi în siguranță;
- este însoțită de amețeli importante sau leșin;
- apare împreună cu palpitații ori dificultăți de respirație;
- este asociată cu paloare sau slăbiciune neobișnuită;
- apare după o pierdere importantă de sânge la naștere;
- vine împreună cu modificări neobișnuite ale greutății, intoleranță la frig sau căldură ori alte simptome care pot necesita investigare;
- este însoțită de tristețe, anxietate, lipsa plăcerii sau sentimentul că nu mai poți face față.
Nu trebuie să știi ce analiză îți trebuie și nici să stabilești singură cauza înainte să faci o programare.
Poți spune medicului: „Sunt mult mai obosită decât mă așteptam și vreau să verific dacă recuperarea mea este în regulă.”
Când oboseala devine un semnal de alarmă
Nu orice oboseală după naștere este o urgență.
Dar CDC, prin inițiativa HEAR HER, include oboseala copleșitoare printre semnele materne care trebuie luate în serios atunci când este severă, neobișnuită, nu se ameliorează după somn și face dificilă desfășurarea activităților obișnuite sau îngrijirea copilului.
Este nevoie de evaluare medicală urgentă și dacă apar:
- dificultăți importante de respirație;
- durere în piept sau palpitații importante;
- leșin, confuzie sau stare de rău severă;
- o durere de cap severă care nu cedează sau se agravează;
- sângerare abundentă;
- umflarea, durerea sau roșeața pronunțată a unui picior;
- febră sau deteriorarea rapidă a stării generale.
Unele complicații legate de sarcină pot apărea și după externarea din maternitate. Când soliciți ajutor medical, este important să spui că ai născut recent.
Când este nevoie de ajutor psihiatric imediat
Este necesar ajutor imediat dacă apar gânduri de suicid, impulsuri de auto-vătămare sau intenția de a răni bebelușul.
O altă situație rară, dar importantă, este psihoza postpartum. Aceasta poate apărea brusc și poate include confuzie, halucinații, convingeri care nu corespund realității, agitație marcată, schimbări foarte rapide ale dispoziției sau un comportament profund neobișnuit.
Psihoza postpartum este o urgență medicală.
Dacă tu sau copilul nu sunteți în siguranță, sună la 112 și, dacă este posibil, roagă o persoană de încredere să rămână cu tine și cu bebelușul până când primești ajutor.
Nu trebuie să demonstrezi că poți funcționa obosită
În primele luni după naștere, aproape toată atenția se poate îndrepta către copil:
Cât mănâncă?
Cât doarme?
Cum ia în greutate?
Se dezvoltă bine?
Dar și persoana care îl îngrijește are nevoie de îngrijire.
Uneori oboseala are nevoie de mai mult somn. Alteori de o redistribuire reală a responsabilităților, de recuperare fizică, de analize sau tratament medical ori de sprijin psihologic.
Și, destul de des, de mai multe dintre acestea în același timp.
Faptul că ai devenit mamă nu face din epuizare o obligație și nici din capacitatea de a funcționa fără odihnă o măsură a cât de bună mamă ești.
Dacă felul în care te simți te îngrijorează, acesta este un motiv suficient pentru a începe o conversație cu un profesionist.
Citește și
Burnout parental: când epuizarea nu mai este doar oboseală
Pentru situațiile în care epuizarea nu mai este legată doar de lipsa somnului și începe să apară distanțarea emoțională, sentimentul că funcționezi pe pilot automat sau că rolul parental a devenit foarte greu de dus.
Despre această resursă
Noi, Parentis, dezvoltăm resurse pentru părinți pornind de la întrebările pe care le întâlnim în activitatea noastră, de la experiența specialiștilor care lucrează cu copii și familii și de la informațiile disponibile în ghiduri și resurse profesionale.
Pentru documentarea acestui articol au fost consultate:
- WHO – Recommendations on maternal and newborn care for a positive postnatal experience;
- NICE – Postnatal care (NG194);
- NICE – Antenatal and postnatal mental health (CG192);
- Postpartum Health Alliance – Parent Resources;
- Postpartum Support International – Screening Recommendations;
- CDC – HEAR HER: Urgent Maternal Warning Signs;
- Royal College of Obstetricians and Gynaecologists – Heavy bleeding after birth;
- American Thyroid Association – Postpartum Thyroiditis.
Instrumentele de screening în limba română către care trimitem în această resursă:
- EPDS – Edinburgh Postnatal Depression Scale: versiunea în română publicată în ghidul OAMGMAMR;
- PHQ-9: versiunea oficială pentru România;
- GAD-7: versiunea oficială pentru România.
Autor:
Ionela Luciu – psihoterapeut de cuplu și familie
Publicat: septembrie 2024
Actualizat: septembrie 2026
Instrumentele de screening menționate în articol nu stabilesc singure un diagnostic și nu înlocuiesc evaluarea clinică. Dacă simptomele îți afectează funcționarea sau apar gânduri de auto-vătămare ori suicid, solicită sprijin profesional.
Ai nevoie de sprijin?
Parentis dezvoltă resurse, activități și programe de sprijin pentru părinți și familii.
Poți consulta calendarul activităților Parentis pentru întâlnirile disponibile în această perioadă.
Dacă perioada de după naștere vine cu oboseală, anxietate, tristețe sau alte dificultăți care îți afectează semnificativ viața de zi cu zi, poți solicita și sprijinul unui profesionist potrivit situației.
Ajută-ne să păstrăm informația și sprijinul aproape de oameni
Parentis dezvoltă resurse gratuite, activități de grup și programe de sprijin pentru copii și familii. Activitatea organizației este posibilă prin proiecte, finanțări, sponsorizări și contribuțiile celor care aleg să se implice.
Dacă vrei să contribui la continuarea acestor resurse și programe:
Share it on