Anxietatea în copilărie: Un ghid pentru părinți

by | 16 Aug 2023

Anxietatea în copilărie este o problemă comună și cu impact care afectează un număr semnificativ de copii din zilele noastre. În calitate de părinți, înțelegerea naturii anxietății, recunoașterea semnelor acesteia și învățarea modului în care să vă sprijiniți copilul pe parcursul acestei experiențe este crucială pentru starea de bine generală a acestuia. Acest articol își propune să ofere o perspectivă asupra anxietății în copilărie, a cauzelor și manifestărilor acesteia. Vom face referire și la strategiile practice pe care părinții le pot folosi pentru a-și ajuta copiii să gestioneze anxietatea în mod eficient.

 

Ce este anxietatea în copilărie și cum se manifestă ea?

 

Anxietatea este o emoție umană normală pe care o experimentează toată lumea. Este un răspuns la amenințările sau pericolele percepute, declanșând răspunsul organismului de luptă, de fugă sau ingheț. Cu toate acestea, atunci când anxietatea devine excesivă, persistentă și interferează cu viața de zi cu zi, se poate transforma într-o tulburare de anxietate.

Copiii, la fel ca și adulții, experimentează anxietatea, dar înțelegerea lor despre lume este diferită, ceea ce poate duce la manifestări unice. Anxietatea la copii se poate manifesta sub formă de simptome fizice, modificări comportamentale și reacții emoționale. Este important să înțelegem că anxietatea se poate manifesta diferit în funcție de vârstă.

Anxietatea la bebeluși și copii mici (0-2 ani)

Bebelușii și copiii mici pot experimenta anxietate de separare atunci când sunt departe de părinți. Acest lucru poate duce la plâns, se agață și suferă când sunt separați, chiar și momentan. Deși aceasta este o parte normală a dezvoltării, reacțiile extreme pot indica o formă mai severă de anxietate.

Anxietatea la copiii preșcolari (3-5 ani)

Preșcolarii pot dezvolta temeri specifice, cum ar fi frica de întuneric, de monștri sau de zgomote puternice. Aceste temeri sunt tipice și, de obicei, se diminuează în timp. Cu toate acestea, dacă aceste temeri se intensifică și încep să interfereze cu activitățile lor zilnice, ar putea fi un semn de anxietate.

Anxietatea la copiii de vârstă școlară (6-12 ani)

Pe măsură ce cresc, copiii devin mai conștienți de lumea din jurul lor. Copiii de vârstă școlară ar putea fi îngrijorați de performanța academică, de interacțiunile sociale și de integrarea în societate. Anxietatea generalizată, anxietatea socială și fobiile specifice pot apărea în această etapă. Copiii cu anxietate generalizată ar putea să se îngrijoreze excesiv în legătură cu diverse aspecte ale vieții, chiar și atunci când nu există un motiv aparent.

Anxietatea la adolescenți (13-18 ani)

Adolescenții se confruntă cu anxietate legată de presiunea academică, relațiile cu colegii, imaginea corporală și planurile de viitor. De asemenea, adolescenții ar putea dezvolta atacuri de panică, tendințe obsesiv-compulsive sau alte tulburări de anxietate.

 

Recunoașterea semnelor de anxietate în copilărie

 

Este esențial ca părinții să recunoască semnele de anxietate la copiii lor pentru a le oferi sprijin în timp util. Semnele comune ale anxietății din copilărie includ:

Simptome fizice:
– Dureri de stomac
– Dureri de cap
– Bătăi rapide ale inimii
– Dificultăți de respirație
– Tensiune musculară
– Tulburări de somn

Semne emoționale și comportamentale:
– Îngrijorare excesivă
– Evitarea situațiilor
– Perfecționism
– Iritabilitate
– Dificultăți de concentrare
– Neliniște
– Schimbări în obiceiurile alimentare

 

Anxietatea în copilărie  – Strategii de sprijin pentru părinții

 

Părinții joacă un rol crucial în a-și ajuta copiii să gestioneze eficient anxietatea. Iată câteva strategii practice de luat în considerare:

1. Comunicare deschisă: Creați un mediu în care copilul vostru se simte confortabil să vorbească despre sentimentele sale. Încurajați-l să-și exprime îngrijorările și temerile.

2. Educați și normalizați: Ajutați-vă copilul să înțeleagă că anxietatea este o emoție normală și că toată lumea o experimentează uneori. Normalizați-i sentimentele și lăsați-i să știe că nu sunt singuri.

3. Identificați factorii declanșatori: Lucrați împreună pentru a identifica situațiile specifice sau factorii declanșatori care provoacă anxietate. Această conștientizare îl poate ajuta pe copilul  vostru să dezvolte strategii de coping sănătoase.

4. Învățați abilitățile de coping: Învățați copilul tehnici de relaxare, exerciții de respirație profundă și practici de conștientizare pentru a gestiona anxietatea atunci când aceasta apare.

5. Încurajați rezolvarea problemelor: Ajutați-vă copilul să dezvolte abilități de rezolvare a problemelor prin discutarea unor potențiale soluții la grijile și temerile lor.

6. Limitați căutarea de reasigurări: Deși este important să oferiți confort, reasigurarea constantă a copilului ar putea să îi întărească anxietatea. Încurajați-l să lucreze în mod independent pentru a-și rezolva temerile.

7. Stabilește obiective realiste: Încurajați-vă copilul să își stabilească obiective realizabile, sărbătorind progresul lor, mai degrabă decât să se concentreze exclusiv pe rezultate.

8. Promovați obiceiuri de viață sănătoase:  O dietă echilibrată, exerciții fizice regulate și un somn suficient contribuie la bunăstarea emoțională generală.

9. Cercetați ajutor profesional: Dacă anxietatea afectează în mod semnificativ viața de zi cu zi a copilului, luați în considerare posibilitatea de a căuta ajutor profesional de la un terapeut sau consilier specializat în lucrul cu copiii.

 

Concluzie

 

Anxietatea în copilărie este o provocare comună pe care părinții o pot aborda eficient prin înțelegere, comunicare și strategii de sprijin. Recunoscând semnele, încurajând un dialog deschis și predând abilități de adaptare, părinții își pot împuternici copiii să gestioneze anxietatea și să navigheze prin haosul vieții

______________________

Citiți și aceste articole:

Eșecul ca oportunitate
Cultivarea intimității relaționale între părinți și copii
Gestionarea eficientă a tantrumurilor pentru o relație părinte-copil sănătoasă