Sănătatea mintală perinatală: ce dificultăți pot apărea în sarcină și după naștere

„De ce sunt atât de anxioasă dacă sarcina merge bine?”
„De când am născut, parcă nu mă mai recunosc.”
„Am gânduri care mă sperie. Înseamnă că este ceva grav?”
„Nu știu dacă sunt doar obosită sau dacă nu sunt bine.”

Sarcina și perioada de după naștere vin cu schimbări importante în corp, somn, relații, identitate și viața de zi cu zi. Este firesc ca și emoțiile să se schimbe.

Dar nu orice suferință emoțională trebuie pusă automat pe seama hormonilor, oboselii sau adaptării la rolul de părinte.

Prin sănătate mintală perinatală ne referim la sănătatea psihică în timpul sarcinii și în perioada de după naștere. În ghidurile profesionale, perioada postnatală este urmărită până la un an după naștere. Depresia și anxietatea sunt printre dificultățile întâlnite cel mai frecvent, dar pot apărea și tulburarea obsesiv-compulsivă, reacții post-traumatice, episoade asociate tulburării bipolare sau, mult mai rar, psihoza postpartum.

Nu trebuie să cunoști aceste diagnostice ca să îți dai seama că ai nevoie de sprijin. Uneori primul semn este mult mai simplu: „Felul în care mă simt începe să îmi facă viața foarte grea.”

Ce se poate schimba emoțional în sarcină și după naștere?

Nu există o singură experiență „normală” a sarcinii sau a maternității.

Poți fi bucuroasă și speriată în aceeași zi.

Poți aștepta cu nerăbdare copilul și, în același timp, să îți fie teamă de naștere.

Poți să îți iubești bebelușul și să simți că noua viață te copleșește.

Poți să ai nevoie de timp pentru a te simți conectată cu el.

Unele schimbări emoționale sunt trecătoare și se reduc pe măsură ce corpul se recuperează și familia se adaptează. Altele persistă, se intensifică sau încep să afecteze somnul, relațiile, grija față de sine și capacitatea de a funcționa.

Mai utile decât întrebarea „Este normal?” sunt uneori trei întrebări:

Cât de intens este ceea ce simt?

De cât timp se întâmplă?

Cât de mult îmi afectează viața?

Aceste repere – debutul, durata, severitatea și impactul asupra funcționării – sunt importante și în evaluarea profesională a dificultăților de sănătate mintală perinatală.

Baby blues: schimbările din primele zile după naștere

În primele zile după naștere sunt frecvente plânsul ușor, iritabilitatea, schimbările de dispoziție, neliniștea și senzația că totul este prea mult.

Aceste schimbări sunt cunoscute sub numele de baby blues și, în general, se ameliorează în aproximativ două săptămâni.

Dacă starea persistă, devine mai intensă sau îți afectează semnificativ funcționarea, merită evaluată mai atent.

Am explicat pe larg diferența și semnele de urmărit în articolul Parentis Baby blues sau depresie postpartum? Când tristețea după naștere are nevoie de ajutor.

Depresia poate apărea și în sarcină, nu doar după naștere

Când vorbim despre depresie în această perioadă, folosim uneori termenul depresie perinatală, pentru că simptomele pot începe atât în timpul sarcinii, cât și după naștere.

Depresia nu înseamnă doar tristețe.

Pot apărea:

• pierderea interesului sau a plăcerii;
• lipsa de speranță;
• vinovăție intensă;
• sentimentul că nu ești suficient de bună;
• iritabilitate;
• dificultăți de concentrare;
• modificări importante ale somnului sau apetitului;
• senzația de deconectare de propria persoană sau de copil;
• dificultatea de a face lucrurile obișnuite.

Unele dintre aceste simptome se pot suprapune cu experiențe frecvente în sarcină sau după naștere. De exemplu, oboseala și somnul întrerupt au multe explicații posibile. De aceea, un singur simptom nu stabilește un diagnostic.

În schimb, contează tabloul general: ce simptome apar împreună, cât persistă și cât de mult afectează viața persoanei.

Anxietatea perinatală poate fi mai mult decât „îmi fac griji pentru copil”

Este firesc ca apariția unui copil să aducă și griji.

Dar uneori anxietatea ajunge să ocupe o mare parte din zi.

Poate arăta ca:

„Dacă se întâmplă ceva cu copilul?”

„Dacă nu observ la timp că este bolnav?”

„Dacă fac ceva greșit?”

„De ce nu reușesc să îmi opresc mintea?”

Pot apărea îngrijorare persistentă, gânduri care se succed foarte repede, neliniște, dificultatea de a te relaxa, atacuri de panică, evitarea unor situații sau manifestări fizice precum palpitațiile.

Tulburările de anxietate care pot apărea în perioada perinatală includ anxietatea generalizată, atacurile de panică, fobiile, OCD și tulburarea de stres post-traumatic.

Faptul că o mamă este foarte atentă la copil nu înseamnă automat că are o tulburare de anxietate. Devine important de evaluat atunci când frica este dificil de controlat, produce suferință importantă sau începe să limiteze viața de zi cu zi.

Gândurile intruzive și OCD perinatal

Unele persoane au după naștere imagini sau gânduri nedorite despre faptul că s-ar putea întâmpla ceva rău copilului.

Acestea pot fi extrem de înspăimântătoare.

În tulburarea obsesiv-compulsivă perinatală, gândurile sunt adesea intruzive, repetitive și nedorite. Pot apărea și comportamente prin care persoana încearcă să reducă anxietatea: verificări repetate, evitarea anumitor situații sau căutarea constantă a reasigurării.

Este importantă o diferențiere pe care am făcut-o și în resursa despre depresia postpartum: un gând intruziv nedorit nu este același lucru cu intenția de a răni copilul.

Persoana cu OCD este adesea tocmai foarte speriată de gând și încearcă să prevină ceea ce se teme că s-ar putea întâmpla.

Dacă astfel de gânduri apar frecvent, provoacă multă anxietate sau încep să îți schimbe semnificativ comportamentul, merită discutate cu un profesionist.

O naștere poate fi trăită și ca experiență traumatică

Nu toate femeile trăiesc nașterea așa cum și-au imaginat-o.

O urgență medicală, teama pentru propria viață sau pentru viața copilului, pierderea controlului, intervențiile neprevăzute, durerea, o experiență percepută ca lipsită de siguranță ori alte evenimente dificile pot lăsa urme emoționale.

După o experiență traumatică pot apărea:

• amintiri intruzive;
• coșmaruri;
• flashback-uri;
• hipervigilență;
• evitarea locurilor, discuțiilor sau situațiilor care amintesc de experiență;
• reacții emoționale sau fizice intense la aceste amintiri.

Tulburarea de stres post-traumatic face parte dintre dificultățile care pot apărea în perioada perinatală și merită evaluată separat de depresie sau anxietatea generalizată.

Faptul că mama și copilul au ieșit fizic bine dintr-o situație medicală nu înseamnă automat că experiența a fost ușoară din punct de vedere psihologic.

Tulburarea bipolară are nevoie de atenție specială în perioada perinatală

Uneori schimbările de dispoziție după naștere sunt interpretate automat ca depresie.

Dar există situații în care este important să fie luată în calcul și tulburarea bipolară, mai ales dacă persoana are deja acest diagnostic, a avut anterior episoade de manie sau hipomanie ori există un istoric relevant.

Un episod de manie sau hipomanie nu înseamnă doar „mă simt foarte bine”.

Pot exista, în combinații diferite:

• nevoie mult mai mică de somn fără senzația obișnuită de oboseală;
• energie neobișnuit de mare;
• gânduri foarte rapide;
• vorbire accelerată;
• impulsivitate;
• comportamente riscante;
• iritabilitate accentuată;
• senzația neobișnuită că poți face foarte multe lucruri sau că ai capacități speciale.

NICE atrage atenția că tulburarea bipolară are un risc crescut de recădere și de primă prezentare în perioada postnatală.

De aceea, dacă ai un diagnostic de tulburare bipolară sau un istoric de episoade maniacale ori psihotice, este important ca acest lucru să fie cunoscut de echipa medicală care te urmărește în sarcină și după naștere.

Psihoza postpartum este rară, dar este o urgență

Psihoza postpartum poate evolua foarte repede și afectează contactul persoanei cu realitatea.

Pot apărea:

• confuzie importantă;
• halucinații;
• convingeri care nu corespund realității;
• agitație;
• schimbări foarte rapide ale dispoziției;
• dezorganizare;
• o nevoie foarte redusă de somn asociată cu o stare neobișnuită de energie sau activare.

Psihoza postpartum este diferită de depresie, anxietate și gândurile intruzive din OCD și necesită evaluare medicală imediată. NICE subliniază că poate deveni foarte severă într-un timp scurt.

Mai jos găsești separat situațiile în care este necesar ajutor urgent.

Ce se întâmplă dacă aveam deja o problemă de sănătate mintală înainte de sarcină?

Sarcina nu șterge istoricul psihologic sau psihiatric al unei persoane.

Depresia, anxietatea, tulburarea bipolară, OCD, tulburările de alimentație, PTSD sau alte dificultăți pot exista înainte de sarcină, se pot ameliora, pot rămâne stabile sau se pot reactiva în această perioadă.

De aceea, istoricul personal și familial este relevant.

Dacă urmezi deja un tratament psihiatric, nu îl opri singură pentru că ai rămas însărcinată sau pentru că alăptezi. Atât continuarea, cât și modificarea sau oprirea unui tratament pot avea implicații care trebuie cântărite individual împreună cu medicul. NICE atrage explicit atenția atât asupra riscurilor unor medicamente în sarcină și alăptare, cât și asupra riscurilor întreruperii tratamentului pentru o problemă de sănătate mintală existentă.

O discuție cu medicul psihiatru și cu echipa care urmărește sarcina poate ajuta la construirea unui plan potrivit situației tale.

Cum știm când este nevoie de o evaluare?

Nu trebuie să aștepți să recunoști perfect un diagnostic.

Merită să ceri ajutor atunci când observi că:

• simptomele persistă sau se agravează;
• anxietatea, tristețea sau iritabilitatea ocupă o mare parte din zi;
• nu mai reușești să faci lucrurile de bază;
• nu poți dormi chiar și atunci când există ocazia reală de somn;
• te izolezi tot mai mult;
• gândurile sau comportamentele îți provoacă multă suferință;
• relațiile sunt puternic afectate;
• simți că nu te mai recunoști;
• ceea ce se întâmplă începe să îți afecteze semnificativ grija față de tine sau față de copil.

Nu este nevoie să ajungi la limita resurselor pentru ca evaluarea să fie justificată.

Screeningul poate ajuta, dar nu pune diagnosticul

Există chestionare validate care pot ajuta la identificarea simptomelor ce merită evaluate mai atent.

Printre instrumentele utilizate în perioada perinatală se află:

• EPDS – Edinburgh Postnatal Depression Scale, pentru simptome de depresie perinatală;
• PHQ-9, pentru simptome depresive;
• GAD-7, pentru simptome generale de anxietate.

Screeningul este un punct de pornire, nu verdictul final. Rezultatul trebuie interpretat împreună cu simptomele, istoricul persoanei și impactul asupra funcționării. Postpartum Health Alliance și Postpartum Support International recomandă ca screeningul să fie legat de posibilitatea de evaluare și acces la sprijin atunci când apar rezultate îngrijorătoare.

În resursa Parentis despre oboseala după naștere găsești explicațiile și trimiterile către versiunile în limba română ale EPDS, PHQ-9 și GAD-7.

Ce fel de ajutor există?

Sprijinul potrivit depinde de ceea ce se întâmplă, de severitatea simptomelor, de istoricul persoanei și de contextul în care trăiește.

Poate include:

• sprijin psihologic sau psihoterapie;
• evaluare psihiatrică;
• tratament medicamentos atunci când este indicat;
• grupuri de sprijin;
• sprijin practic din partea familiei sau comunității;
• intervenții asupra somnului, stresului și altor factori care mențin dificultatea;
• monitorizare mai atentă în sarcină și după naștere pentru persoanele cu risc crescut.

Problemele de sănătate mintală perinatală sunt tratabile, iar ajutorul nu trebuie redus la recomandarea de a „gândi pozitiv”, de a face mai multă mișcare sau de a avea mai mult timp pentru sine.

Uneori avem nevoie de sprijin emoțional. Alteori de tratament medical. Foarte des avem nevoie și ca viața din jurul persoanei să devină puțin mai ușor de dus.

Și sprijinul practic contează

Sănătatea mintală nu există separat de restul vieții.

Este mai greu să te recuperezi atunci când dormi foarte puțin, nu ai cu cine împărți îngrijirea copilului, te confrunți cu probleme financiare, nu ai acces ușor la servicii sau trebuie să gestionezi singură aproape toate responsabilitățile familiei.

De aceea, întrebarea: „Ce este în neregulă cu mine?”

poate fi însoțită și de: „Ce duc acum și cine mă ajută să duc toate acestea?”

Sprijinul poate însemna și cineva care pregătește masa, preia copilul, merge la cumpărături, te însoțește la medic sau își asumă o parte clară din responsabilitățile familiei.

Dacă principala dificultate după naștere este lipsa persistentă de energie, somnul fragmentat sau senzația că organismul nu se reface, citește și Oboseala după naștere: ce poate fi firesc și când să cerem ajutor.

Este sănătate mintală perinatală sau burnout parental?

Uneori există suprapuneri.

O mamă poate fi epuizată, iritabilă și poate simți că nu mai are resurse. Dar burnout-ul parental este un concept asociat în mod specific stresului cronic din rolul de părinte și poate apărea mult dincolo de perioada perinatală.

Depresia, anxietatea și alte dificultăți de sănătate mintală pot afecta mai larg viața persoanei și pot exista înainte de sarcină, în timpul ei sau după naștere.

Nu este nevoie să diferențiezi singură aceste experiențe.

Am discutat separat despre epuizarea legată de rolul parental în articolul Burnout parental: când epuizarea nu mai este doar oboseală.

Unde putem cere ajutor?

Un prim pas poate fi diferit de la o persoană la alta.

Poți discuta cu:

• medicul de familie;
• medicul obstetrician sau moașa;
• psihologul sau psihoterapeutul;
• medicul psihiatru;
• un serviciu medical sau de sănătate mintală din comunitate.

Nu trebuie să știi de la început exact ce diagnostic ai și nici care este profesionistul „perfect” înainte să începi conversația.

Poți spune pur și simplu: „Nu mă simt bine de o perioadă și vreau să discut despre sănătatea mea mintală.”

sau: „De când sunt însărcinată / de când am născut, anxietatea și tristețea îmi afectează viața și vreau ajutor.”

Când este nevoie de ajutor imediat

Unele situații necesită evaluare urgentă.

Cere ajutor imediat dacă:

• ai gânduri de suicid sau intenția de a-ți face rău;
• simți că ai putea răni copilul sau există intenția de a face acest lucru;
• tu sau copilul nu sunteți în siguranță;
• apar halucinații;
• apar convingeri care nu corespund realității;
• există confuzie sau dezorganizare severă;
• apar schimbări foarte mari și rapide ale comportamentului sau dispoziției, mai ales împreună cu pierderea contactului cu realitatea.

Într-o situație de pericol imediat, sună la 112.

Dacă este posibil, roagă o persoană de încredere să rămână cu tine și cu copilul până când primești ajutor.

Nu trebuie să aștepți până când nu mai poți

Sănătatea mintală în sarcină și după naștere nu înseamnă doar prevenirea unei crize.

Înseamnă și să putem observa mai devreme:

„Nu mai sunt bine.”

„Îmi este prea greu.”

„Am nevoie să vorbesc cu cineva.”

Poate fi vorba despre depresie.

Poate fi anxietate.

Poate fi o reacție la o experiență traumatică.

Poate fi epuizare, lipsă de somn sau mai multe lucruri care se suprapun.

Nu trebuie să stabilești singură eticheta corectă înainte să ceri sprijin.

Sănătatea mamei nu este separată de sănătatea familiei. A avea grijă de persoana care trece prin sarcină, naștere și perioada de după naștere este parte din îngrijirea întregii familii.

Citește și

Baby blues sau depresie postpartum? Când tristețea după naștere are nevoie de ajutor
Pentru diferența dintre schimbările emoționale frecvente din primele zile și simptomele care pot indica depresie postpartum.

Oboseala după naștere: ce poate fi firesc și când să cerem ajutor
Pentru situațiile în care principala dificultate este lipsa persistentă de energie, somnul fragmentat sau recuperarea fizică.

Burnout parental: când epuizarea nu mai este doar oboseală
Pentru epuizarea persistentă legată în mod particular de rolul de părinte.

Despre această resursă

Noi, Parentis, dezvoltăm resurse pentru părinți pornind de la întrebările pe care le întâlnim în activitatea noastră, de la experiența specialiștilor care lucrează cu copii și familii și de la informațiile disponibile în ghiduri și resurse profesionale.

Pentru documentarea și actualizarea acestui articol au fost consultate:

• NICE – Antenatal and postnatal mental health (CG192) – ghid privind depresia, tulburările de anxietate, OCD, PTSD, tulburarea bipolară, psihoza și alte probleme de sănătate mintală în sarcină și perioada postnatală;
• Postpartum Health Alliance – Perinatal Mental Health Conditions – resursă privind depresia, anxietatea, OCD, PTSD, tulburarea bipolară și psihoza postpartum;
• Postpartum Support International – Perinatal Mental Health – informații privind sănătatea mintală perinatală, inclusiv OCD, gândurile intruzive și psihoza postpartum.

Autor:
Ionela Luciu – psihoterapeut de cuplu și familie

Publicat: noiembrie 2023
Actualizat: septembrie 2026

Informațiile din acest articol au caracter general și nu înlocuiesc evaluarea psihologică, psihiatrică sau medicală individuală. Dacă simptomele persistă, se agravează sau îți afectează semnificativ funcționarea, discută cu un profesionist.

Ai nevoie de sprijin?

Parentis dezvoltă resurse, activități de grup și programe de sprijin pentru părinți și familii.

Poți consulta calendarul activităților Parentis pentru întâlnirile disponibile în această perioadă.

Dacă ceea ce trăiești îți afectează semnificativ viața de zi cu zi, poți solicita sprijinul unui profesionist potrivit situației.

Ajută-ne să păstrăm informația și sprijinul aproape de oameni

Parentis dezvoltă resurse gratuite, activități de grup și programe de sprijin pentru copii și familii. Activitatea organizației este posibilă prin proiecte, finanțări, sponsorizări și contribuțiile celor care aleg să se implice.