“Emoțiile au nevoie să fie puse în cuvinte, să fie exprimate, să fie trăite și prețuite – exact așa cum are nevoi fiecare vietate – pentru că ele sunt muzica pe care noi dansăm în viață.” ~ Copilul invizibil, Gáspár György
Da! Da! Da! A fost o conferință cu multe emoții puternice …
Ca organizatori am plecat pe acest drum cu 2 certitudini, și anume că Gáspár e minunat și avem încredere în proiectele sale și că ParentIS e o comunitate frumoasă, cu oameni minunați, deschiși, atenți și interesați de informație de bună calitate. Am pornit organizarea conferinței hrănindu-ne cu vise, speranțe și încredere în această comunitate și, până în săptămâna conferinței, am avut și dovada că simțim împreună această nevoie de a înțelege, de a crește, de a învăța, de a ne conecta. A fost nevoie să mărim capacitatea sălii peste ce ne programasem inițial … se anunța un eveniment intens …
În ultima săptămână dinaintea conferinței lucrurile au început să se precipite, cum e și normal, însă odată cu agitația am început să vedem efectiv cât de frumos este evenimentul ca întreg și să vedem grupul de oameni implicați în organizare ca echipă (organizatori, voluntari, parteneri). Abia atunci realizezi totul când îi vezi pe toți la un loc, zâmbind, râzând, muncind cot la cot doar pentru că pur și simplu cred în ceea ce fac. E o energie care îți dă aripi.
14 mai, 7:30
Echipa s-a adunat pentru o scurtă ședința de organizare, s-au clarificat rolurile, s-au lămurit ultimele detalii, am zâmbit și ne-am îmbrățișat – nu doar trupurile dar și trăirile puternice care ne năvăleau.
Atâtea emoții!!!!
| Și primii participanți au început să coboare scările în spirală spre sala conferinței …lin, zâmbind, cu încredere. La ora 9 sala era plină … | |
 |
 |
Cum a fost?
| Gáspár … Gáspár a fost exact așa cum îl știm. Acel bărbat surprinzător: profesionism și emoție, conectare și știință, forță și empatie… un amestec rafinat și plin de farmec. | |
 |
 |
 |
 |
Publicul? Minunat!
Vă lăsăm să citiți câteva gânduri și emoții așternute în cuvinte pe care câțiva participanți au ales să le împărtășească și cu noi:
| Deși stau de vorbă cu copilul interior de câțiva ani încoace….astăzi am înțeles cât de profunde și înrădăcinate pot fi traumele copilăriei…ambalate precum cojile de ceapă. Încep să înțeleg că de fapt este o călătorie continuă de vindecare. Am plecat de acolo cu inima plină de emoție…. Mulțumesc, ParentIS pentru șansa oferită de a-l întâlni pe Gáspár! ~ L.G.D. |
| Mi-au dat lacrimile când Gáspár a îngenuncheat și a zis să ne eliberăm de vină. Să îmi accept supărarea, dar în mod special m-a făcut să înțeleg că T. e primul copil. E unic. Nu e responsabilă pentru situația în care ne aflăm. Deși pare imposibil, să caut o soluție. Să îi accept supărarea ei. Pentru că primul copil suferă cel mai mult. El e cobai în aplicarea parentingului. El e nevoit să impartă. Deși nu a fost întrebat. M-am regăsit în tipologia adultului. Din cele 5 variante. Și nu îmi place ce am auzit. Dar e nevoie de ani să mă redescopăr. Să văd unde s-a greșit în copilărie. Eu vreau să mulțumesc pentru organizare. Vreau să mulțumesc prietenilor care au fost prezenți. Contează mult dorința de a face o schimbare. Nu e prea târziu. Niciodată. Dacă am lovit un copil să mergem langă el. Să coborâm la nivelul lui și să îi spunem cât de rău ne pare. Și să explicăm reacția noastră. Și nu sunt vinovați părintii noștri. Ne-au crescut cum au putut mai bine. Degeaba incercăm să ne indepărtăm, să nu îi mai sunăm. Sângele nu se face apă. ~ C.B. |
| Cred că toți care am fost ne-am întors răvășiți acasă. Eu am fost cu soțul și de când am ajuns acasă numai despre asta vorbim :). Și da, după cum zicea și Gáspár … ni s-au aprins muuulte “beculețe”. ~ A.C. |
| Am venit la Gáspár cu gândul și dorința de a-mi clarifica niște aspecte de-ale parenting-ului și când colo…….am plecat cu și mai multe semne de întrebare în ceea ce privește omul (adultul) care am devenit trăind copilăria pe care am avut-o. Nu vreau să îmi judec părintii sau bunicii pentru că am convingerea că m-au crescut așa cum au știut ei că e mai bine la vremea aia. Dar ……Doamne!……ce răvășită sunt și prin ce trăiri am trecut la conferința asta……. Multumesc ParentIS! ~ C.P.S. |
| Deci da, o sală plină de emoții și … copii “invizibili” … | |
 |
 |
După conferință, razele soarelui au făcut ca atmosfera caldă de dimineață să ne însoțească până seara târziu. Cu gândul la voi și speranța că ați plecat acasă, nu doar cu răspunsuri ci și cu întrebări, s-a așezat seara peste o zi fabuloasă!
Mulțumim Gáspár, Simona, Paul că ați venit la Iași!
Mulțumim voluntarilor fără de care ParentIS nu ar fi posibil!
Mulțumim Andreea și Marius că ați intrat în viața noastră!
Mulțumim Bogdan și Radu pentru emoțiile suprinse în imagini!
Mulțumim partenerilor noștri care ne-au susținut în a duce la capăt acest proiect!
Și, cel mai important, vă mulțumim vouă, oamenilor din sală – părinți, bunici, prieteni, specialiști – că ați ales să fiți acolo, și prin prezența voastră ați făcut acest proiect atât de mare și frumos!
